O lavetă aparent ieftină poate genera costuri suplimentare prin consum excesiv, timpi de lucru mai mari, defecte de calitate și deșeuri. Cum pot fi identificate aceste pierderi și ce rol au standardizarea și alegerea materialelor potrivite?
Într-o producere, costurile sunt urmărite atent: materiile prime, energia, echipamentele, personalul și mentenanța. Există însă o categorie de consumabile care, deși este utilizată zilnic, rareori beneficiază de aceeași atenție: materialele indirecte, precum lavetele, cârpele de ștergere, mănușile și alte materiale pentru curățare.
De cele mai multe ori, achiziția acestora se bazează pe prețul unitar, consumul este gestionat fără standarde clare, iar cheltuielile sunt raportate cumulat. În acest context, o lavetă mai ieftină pare alegerea economică evidentă.

În realitate, prețul de achiziție reprezintă doar o parte din costul unei lavete. Efectele alegerii sale se pot reflecta în productivitatea operatorilor, calitatea produselor, timpul necesar executării operațiilor și volumul de deșeuri.
Aceste pierderi sunt mai greu de observat tocmai pentru că apar în alte procese decât cel de achiziție.
O simulare practică la Chișinău: ce se întâmplă când schimbăm standardul de lucru?
Pe 22 octombrie 2026, în cadrul workshopului KaToAn, organizat de Tork, Ansell și Kaizen Institute România, în parteneriat cu Toreco, participanții au analizat modul în care organizarea proceselor și alegerea consumabilelor pot influența eficiența unei linii de producție.
Exercițiul a reprodus un flux de lucru industrial, cu operații de presare, mascare, găurire și asamblare. Participanții au lucrat în aceleași condiții generale, cu aceleași tipuri de piese și un timp de lucru alocat, în două runde succesive.
În prima rundă, echipele au primit instrucțiuni de lucru scrise, iar materialele de curățare erau disponibile pe raft, fără criterii clare de selecție pentru fiecare operație.
În a doua rundă, au fost introduse standarde vizuale de lucru, bazate pe principiile Kaizen, și lavete adecvate operațiilor efectuate. De exemplu, pentru îndepărtarea uleiului de pe o piesă înainte de mascare, operatorii aveau la dispoziție materialul potrivit pentru această sarcină.
Materialele consumate au fost colectate separat după fiecare rundă. Compararea celor două categorii de deșeuri a oferit un prim punct de observație, înainte de analiza rezultatelor și a cauzelor.
Scopul exercițiului nu a fost doar compararea consumabilelor, dar evidențierea legăturii dintre standardele de lucru, organizarea posturilor și modul în care sunt utilizate resursele.

Ce au descoperit participanții în analiza procesului?
După simulare, participanții au analizat cauzele problemelor identificate și au propus măsuri de îmbunătățire. Printre aspectele evidențiate s-au numărat:
- comunicarea insuficientă între departamente;
- lipsa unui flux de lucru clar organizat;
- dezechilibre între posturile de lucru;
- absența standardelor și a instrucțiunilor de autocontrol;
- echipamente de protecție necorespunzătoare și lipsa unei analize a riscurilor pentru fiecare post;
- aplicarea insuficientă a principiilor 5S;
- lipsa unei matrici clare de comunicare și escaladare a problemelor.
Soluțiile propuse au vizat standardizarea comunicării prin ședințe de producție, organizarea fluxurilor și a posturilor, introducerea standardelor vizuale, echilibrarea liniei, alegerea echipamentelor adecvate, aplicarea principiilor 5S și instruirea continuă a personalului.
Este relevant faptul că alegerea lavetei nu a fost identificată separat drept o cauză a pierderilor. Acest lucru evidențiază o provocare frecventă în mediul industrial: anumite consumabile sunt considerate elemente obișnuite ale procesului, nu variabile care pot influența performanța acestuia.
O lavetă nepotrivită poate contribui la ștergeri repetate, mișcări inutile, timp pierdut pentru căutarea materialelor, reziduuri sau scame pe suprafețe și chiar la apariția unor riscuri la locul de muncă. Efectele sunt vizibile, dar cauza inițială poate rămâne neobservată.
Într-un proces bine standardizat, laveta potrivită nu este un detaliu. Este parte a standardului de lucru.
Aceasta este una dintre concluziile importante ale simulării: îmbunătățirea nu înseamnă doar eliminarea problemelor deja vizibile, dar și identificarea factorilor care le generează.

De ce prețul unitar nu reflectă costul real?
Pentru a evalua corect costul materialelor de curățare, este necesară o perspectivă mai largă decât cea oferită de factura de achiziție.
Costul total de utilizare al unei lavete poate include cinci componente principale:
1. Prețul de achiziție
Este costul cel mai ușor de identificat și comparat între furnizori. Totuși, un preț unitar redus nu garantează un cost total mai mic.
2. Cantitatea consumată
O lavetă nepotrivită pentru operația respectivă poate necesita mai multe bucăți pentru obținerea aceluiași rezultat. Alegerea materialului adecvat și stabilirea unor reguli de utilizare pot contribui la reducerea consumului.
3. Timpul de lucru
Căutarea consumabilelor, ștergerea repetată, înlocuirea frecventă a materialelor și refacerea operațiilor consumă timp. La nivelul unei linii de producție, aceste minute se pot acumula și pot afecta productivitatea.
4. Impactul asupra calității
Scamele, reziduurile sau curățarea incompletă pot compromite anumite operații și pot impune verificări suplimentare ori refacerea lucrărilor. În procesele sensibile, alegerea materialului de ștergere trebuie să țină cont de cerințele tehnice ale aplicației.
5. Gestionarea deșeurilor
Consumul ridicat înseamnă mai multe materiale de colectat și eliminat. În funcție de contaminare și de cerințele aplicabile, gestionarea acestora poate implica operațiuni și costuri suplimentare.
Prin urmare, o comparație relevantă între două soluții trebuie să ia în considerare nu doar prețul per bucată, dar și consumul necesar, timpul de utilizare, rezultatul obținut și costurile asociate deșeurilor.
Un exemplu concret: când un preț unitar mai mare înseamnă economii
Un caz documentat în industria anvelopelor ilustrează această diferență. Înlocuirea cârpelor second-hand cu lavete din hârtie realizate prin tehnologia TAD (Through-Air-Dried), împreună cu introducerea unui standard de utilizare, a fost asociată cu reducerea costului lunar cu 57% și a deșeurilor textile cu peste 90%.
În acest caz, lavetele noi aveau un preț unitar mai mare. Economiile au rezultat însă din optimizarea consumului, standardizarea utilizării și reducerea pierderilor asociate procesului.
Exemplul arată de ce evaluarea unei soluții trebuie făcută în contextul operației pentru care este utilizată. Rezultatele pot varia în funcție de aplicație, consumul inițial, cerințele de curățare și modul de implementare a standardului.
Lecția este simplă: nu cea mai ieftină lavetă este neapărat soluția economică, dar materialul care îndeplinește cerințele operației cu un cost total de utilizare optim.
Trei întrebări pe care orice fabrică ar trebui să le verifice
Pentru a identifica posibilele pierderi asociate materialelor indirecte, o analiză inițială poate porni de la trei întrebări:
1. Există un standard pentru fiecare operație?
Este specificat clar ce tip de lavetă trebuie utilizat la fiecare post sau alegerea îi revine operatorului? Un standard clar reduce variațiile de utilizare și facilitează instruirea personalului.
2. Cum este monitorizat consumul?
Consumul de lavete este urmărit pe post, pe linie sau pe tip de operație? Sau toate materialele sunt înregistrate într-un singur cont de cost? Datele detaliate ajută la identificarea posturilor cu un consum neobișnuit și la compararea rezultatelor înainte și după o schimbare.
3. Ce rol au consumabilele în analiza cauzelor?
Atunci când apare un defect, o întârziere sau o operație care necesită reluare, este verificat și materialul utilizat pentru curățare? Analiza cauzelor trebuie să includă toate variabilele relevante, inclusiv consumabilele și modul în care acestea sunt folosite.
Dacă răspunsul la oricare dintre ele este „NU”, acolo există o pierdere care nu apare în raportare.
De la consumabile la procese mai eficiente
Optimizarea materialelor indirecte nu începe neapărat prin schimbarea furnizorului sau negocierea unui preț mai mic. Primul pas poate fi observarea modului în care materialele sunt utilizate în realitate.
O abordare practică presupune identificarea operațiilor, alegerea consumabilelor potrivite, definirea standardelor de utilizare și măsurarea consumului. Ulterior, rezultatele pot fi comparate pentru a evalua impactul asupra productivității, calității și volumului de deșeuri.
Această abordare este în concordanță cu principiile Kaizen: îmbunătățiri bazate pe observarea procesului, identificarea cauzelor și verificarea rezultatelor, nu doar pe presupuneri.
Pentru companiile industriale, materialele de curățare reprezintă doar un exemplu de categorie în care o analiză mai atentă poate scoate la iveală pierderi ascunse. Același mod de gândire poate fi aplicat și altor consumabile utilizate zilnic.
La Toreco, considerăm că alegerea materialelor profesionale trebuie să pornească de la nevoile reale ale procesului și de la rezultatul urmărit. O soluție potrivită nu se evaluează izolat, dar în contextul în care este utilizată.
Costul real al unei lavete nu este prețul de pe factură, dar costul necesar pentru a obține rezultatul dorit, în condiții de calitate, siguranță și eficiență.